În prezent, cauza exactă a tulburării de panică rămâne necunoscută. Cu toate acestea, există mai multe teorii care iau în considerare diferiți factori atunci când examinează cauzele potențiale ale tulburării de panică. Citiți mai departe pentru a afla mai multe despre teoria biologică a tulburării de panică.
Teoria biologică a tulburării de panică
Serotonina, norepinefrina și dopamina sunt substanțe chimice care acționează ca neurotransmițători sau mesageri în creier. Trimit mesaje între diferite zone ale creierului și se crede că influențează starea de spirit și nivelul de anxietate. O teorie a tulburării de panică este că simptomele sunt cauzate de un dezechilibru al uneia sau mai multora dintre aceste substanțe chimice.
Cunoscută sub numele de teoria biologică a tulburării de panică, această teorie examinează factorii biologici ca fiind cauza problemelor de sănătate mintală. Sprijinul pentru această teorie este reducerea simptomelor de panică pe care mulți pacienți le experimentează atunci când se introduc antidepresive, care modifică substanțele chimice ale creierului.
Antidepresive pentru tulburarea de panică
- Inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) (cum ar fi Paxil (paroxetină), Prozac (fluoxetină) și Zoloft (sertralină)) acționează prin creșterea nivelului de serotonină din creier.
- Inhibitori ai recaptării serotoninei-norepinefrinei (SNRI) (cum ar fi Effexor (venlafaxina) și Cymbalta (duloxetina)) funcționează atât pe serotonină, cât și pe norepinefrină.
- Antidepresive triciclice (TCA) (cum ar fi Anafranil (clomipramină) și Elavil (amitriptilină)) afectează serotonina, norepinefrina și, într-o măsură mai mică, dopamina.
- Inhibitori de monoaminooxidază (IMAO) (cum ar fi Nardil, Parnate) inhibă descompunerea neurotransmițătorilor precum serotonina, norepinefrina și dopamina.
Suport suplimentar pentru teoria biologică
În plus față de răspunsul tulburării de panică la modificările biochimice introduse de antidepresive, există dovezi suplimentare că o modificare biochimică subiacentă a creierului poate duce la tulburări de panică, inclusiv acidul gamma-aminobutiric (GABA) și teoriile metabolice.
Acid gamma-aminobutiric (GABA)
Se crede că GABA este o substanță chimică din creier care modulează anxietatea. GABA combate excitația din creier prin inducerea relaxării și suprimarea anxietății. Cercetările au arătat că GABA poate juca un rol în multe probleme de sănătate mintală, inclusiv tulburări de anxietate și dispoziție.
Medicamentele anti-anxietate (benzodiazepine), cum ar fi Xanax (alprazolam), Ativan (lorazepam) sau Klonopin (clonazepam), funcționează deoarece vizează receptorii GABA din creier. Aceste medicamente îmbunătățesc funcția GABA, rezultând o stare calmă și relaxată.
În mai multe studii, nivelurile de GABA la persoanele cu tulburare de panică au fost mai mici decât la subiecții martor fără antecedente de panică. Cercetările viitoare pentru a oferi o mai bună înțelegere a rolului GABA în tulburările de sănătate mintală vor duce probabil la îmbunătățirea opțiunilor de medicație pentru bolnavi.
Teorii metabolice și tulburare de panică
Studiile metabolice se concentrează asupra modului în care corpul uman procesează anumite substanțe. Multe dintre aceste studii au arătat că persoanele cu tulburări de panică sunt mai sensibile la anumite substanțe decât la omologii lor non-panici. Astfel de observații susțin în continuare teoria biologică, demonstrând modul în care cei cu tulburare de panică pot avea un machiaj diferit față de cei fără această afecțiune.
De exemplu, atacurile de panică pot fi declanșate la persoanele cu tulburări de panică, administrându-le injecții cu acid lactic, o substanță produsă în mod natural de organism în timpul activității musculare.
Alte studii au arătat că respirația aerului cu dioxid de carbon ridicat poate declanșa atacuri de panică la cei cu tulburare. Cofeina, nicotina și alcoolul au fost, de asemenea, implicate ca factori declanșatori pentru cei cu tulburare de panică.
Ce înseamnă toate acestea?
În ciuda implicațiilor cercetării de până acum, nicio descoperire definitivă de laborator nu poate ajuta la diagnosticul tulburării de panică. Mesagerii chimici din creier și procesele metabolice sunt complexe și interactive. Este posibil ca fiecare dintre aceste teorii să aibă o importanță specifică în dezvoltarea tulburării de panică. Cercetările viitoare sunt necesare pentru a delimita și lega în continuare cauzele biologice ale tulburării de panică.
Mulți experți sunt în prezent de acord că tulburarea de panică este cauzată de o combinație de factori. Cercetările au susținut, de asemenea, teorii care țin cont de mai mulți factori, cum ar fi influențele genetice și de mediu ale persoanei. Cercetătorii continuă să caute cauzele afecțiunilor de sănătate mintală, cum ar fi tulburarea de panică, deoarece acest lucru poate ajuta la diagnosticarea și determinarea celor mai bune opțiuni de tratament.
În timp ce învățarea modului în care procesele biochimice pot duce la tulburarea de panică nu este teribil de utilă în diagnosticarea tulburării de panică, aceste cunoștințe pot fi utile în special pentru cei care sunt reticenți să ia medicamente pentru a-și îmbunătăți simptomele.
Acest lucru este valabil și pentru multe alte condiții de sănătate mintală. A existat un stigmat în legătură cu bolile psihice, cu atitudini care circulă încă că o persoană ar trebui să poată depăși singură o afecțiune precum tulburarea de panică.
Privind ceea ce învățăm despre teoriile biochimice și metabolice ale tulburării de panică, acest model de gândire este asemănător cu faptul că cineva ar trebui să treacă peste apendicita lor, având o atitudine pozitivă singură.