Caracteristicile inhibiției comportamentale sunt utilizate pentru a determina potențialul de a dezvolta anxietate prin examinarea comportamentelor la copii, cum ar fi frica, timiditatea sau retragerea în situații și medii noi sau ciudate.
În timp ce cercetările privind inhibiția comportamentală și fiabilitatea acesteia pentru prezicerea anxietății mai târziu în viață sunt încă la început, studiile finalizate până în prezent sugerează că acesta ar putea fi un indicator important care ar putea permite un tratament mai timpuriu. Anxietatea socială poate fi o boală mintală copleșitoare, cu efecte negative severe. Identificarea timpurie și intervenția sunt importante pentru a îmbunătăți calitatea vieții și pentru a preveni alte afecțiuni precum depresia.
Debutul anxietății sociale
În timp ce oamenii de știință nu au identificat cauza specifică a tulburărilor de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate socială (SAD), mulți cred că aceasta este legată de factori biologici, psihologici și sociali. Mulți oameni suferă de anxietate socială severă de ani de zile fără a primi un tratament adecvat, fie pentru că nu solicită ajutor, fie pentru că sunt diagnosticați inexact. Anxietatea netratată poate duce la depresie severă și chiar la comportamente suicidare, deci este important să obțineți ajutor cât mai devreme posibil.
Pentru mulți, anxietatea socială începe la adolescenți și la vârsta adultă tânără. Prin identificarea persoanelor la o vârstă fragedă și oferindu-le posibilitatea de opțiuni eficiente de tratament, severitatea anxietății sociale poate fi redusă la minimum. Inhibarea comportamentală este un aspect important al copilăriei, deoarece poate fi un indicator timpuriu al tulburărilor de anxietate și valoros pentru obținerea unui diagnostic adecvat.
Inhibare comportamentală și anxietate socială
Un corp crescut de cercetări indică o legătură între stilurile de personalitate ale copilăriei și dezvoltarea anxietății sociale mai târziu în viață. Inhibarea comportamentală este un tip de personalitate care arată o tendință spre stres și nervozitate în situații noi. Inhibarea comportamentală la copii include timiditatea în jurul persoanelor necunoscute și retragerea din locuri noi.
Inhibarea timpurie a comportamentului nu este o garanție pentru dezvoltarea anxietății mai târziu. Pe măsură ce copiii cresc, mulți învață să răspundă la situații noi și oameni noi într-un mod mai rațional. Cu toate acestea, alții vor continua să manifeste comportamente anxioase de-a lungul vieții lor și până la maturitate.
Unele cercetări au început să examineze cum să scadă inhibiția comportamentală pentru a minimiza anxietatea socială.
- Strategiile de îngrijire, cum ar fi cele care încurajează independența, încrederea și inventivitatea la copii, pot ajuta la depășirea inhibiției comportamentale ulterior.
- Asigurarea expunerii copiilor la noi situații și activități sociale îi poate ajuta să își construiască propriile abilități sociale.
- Îngrijirea supraprotectoare, cum ar fi acordarea de ajutor atunci când nu este necesar, poate crește inhibarea comportamentală și poate întări anxietatea în situații noi.
Cercetările limitate disponibile sugerează că cel mai bun mod de a încuraja un copil să aibă încredere și să nu fie anxios este să-l încurajeze să fie independent și să-i ofere posibilitatea de a rezolva problemele pentru sine sau pentru sine. Acest lucru poate construi o bază pe care copilul nu trebuie să se bazeze pe ceilalți în situații sociale, diminuând șansele ca anxietatea socială să se dezvolte mai târziu.
Prin studiul inhibiției comportamentale și a anxietății sociale, terapeuții pot interveni devreme pentru a preveni agravarea anxietății până la inhibarea activităților zilnice.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu anxietate socială, contactați Linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Un cuvânt de la Verywell
Dacă copilul dumneavoastră prezintă inhibiție comportamentală, acesta nu este neapărat un semn al tulburării de anxietate socială. Cu toate acestea, este important să monitorizați comportamentul copilului dvs. pentru a vedea dacă se agravează. Ca părinte, asigurați-vă că oferiți copilului dvs. o mulțime de oportunități de rezolvare a problemelor înainte de a trece la salvare. Pe măsură ce încrederea copilului dumneavoastră crește, este posibil să observați că inhibarea comportamentală este diminuată.
Dacă inhibiția comportamentală pare să crească mai degrabă decât să se diminueze în timp, poate fi util să discutați cu medicul dumneavoastră despre comportamentul copilului dumneavoastră. În acel moment, puteți discuta dacă este justificată o evaluare a anxietății și dacă intervenția ar putea fi adecvată. Amintiți-vă că intervenția timpurie este esențială pentru gestionarea anxietății, așa că nu vă simțiți descurajat dacă copilul dumneavoastră primește un diagnostic. Este mai bine să identificați o problemă la o vârstă fragedă înainte ca aceasta să devină ceva mai greu de gestionat în adolescență.
