Tulburarea paranoică a personalității este o afecțiune cronică și omniprezentă caracterizată prin modele perturbatoare de gândire, comportament și funcționare. Se crede că această tulburare afectează între 1,21 și 4,4% dintre adulții din S.U.A. Persoanele cu tulburare de personalitate paranoică prezintă un risc mai mare de a suferi depresie, abuz de substanțe și agorafobie.
Simptome
Persoanele cu tulburare de personalitate paranoică au de obicei simptome care interferează cu viața de zi cu zi. În general, persoanele cu această afecțiune se simt suspecte față de ceilalți.
Deși această neîncredere este nefondată, neîncrederea lor față de ceilalți face dificilă formarea de relații și poate interfera cu multe aspecte ale vieții, inclusiv acasă, la școală și la locul de muncă. Persoanele cu PPD nu văd comportamentele lor ca fiind ieșite din comun, ci sunt percepute de alții ca fiind ostile și suspecte.
Caracteristica principală a acestei afecțiuni este o neîncredere și suspiciune cronică și omniprezentă față de ceilalți. Alte simptome ale tulburării de personalitate paranoică includ:
- Sentimente că sunt mințite, înșelate sau exploatate de alte persoane
- Poate crede că prietenii, familia și partenerii romantici sunt de încredere și necredincioși
- Izbucniri de furie ca răspuns la înșelăciunea percepută
- Adesea descris ca rece, gelos, secret și serios
- Control excesiv în relații pentru a evita exploatarea sau manipularea
- Căutați semnificații ascunse în gesturi și conversații
- Îți este greu să te relaxezi
- Adesea susține opinii negative asupra altor persoane
- Excesiv de sensibil la critici
- Reacționează excesiv ca răspuns la criticile percepute
Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mintale (DSM5) specifică faptul că, pe lângă faptul că prezintă simptome de suspiciune și neîncredere omniprezente, un diagnostic de PPD necesită ca aceste simptome să nu fie legate de un episod psihotic asociat cu schizofrenie, tulburare bipolară sau tulburare depresivă cu trăsături psihotice.
Cauze
În timp ce cauzele exacte ale PDD nu sunt cunoscute, se crede că atât factorii genetici, cât și factorii psihologici joacă un rol. Există, de asemenea, o componentă genetică puternică, deoarece un istoric familial de schizofrenie este considerat un factor de risc pentru tulburarea de personalitate paranoică.
Experiențele și traumele din copilărie pot juca, de asemenea, un rol în dezvoltarea afecțiunii.
Tratament
Tulburarea paranoică a personalității este, în general, tratată cu psihoterapie. Cu un tratament continuu și un sprijin adecvat, persoanele cu această afecțiune își pot gestiona simptomele și pot funcționa mai eficient în viața de zi cu zi.
Cu toate acestea, este posibil ca persoanele care au PPD să nu solicite tratament pentru starea lor, de obicei pentru că nu simt că au o problemă. Pentru cei cu PPD, suspiciunile lor față de ceilalți sunt justificate și alți oameni sunt problema.
Neîncrederea și paranoia care caracterizează această afecțiune îngreunează, de asemenea, persoanele cu PPD să aibă încredere în medicii și terapeuții lor, ceea ce poate face dificil pentru profesioniștii din domeniul sănătății stabilirea unui raport terapeutic cu individul.
Psihoterapie
Tratamentele pentru PPD se concentrează de obicei pe a ajuta oamenii să-și dezvolte abilități de coping. Terapia se concentrează adesea pe construirea empatiei, încrederii, comunicării, stimei de sine, relațiilor sociale, abilităților de comunicare și abilităților generale de coping.
Terapia cognitiv-comportamentală este adesea eficientă pentru a ajuta indivizii să regleze tiparele de gândire distorsionate și comportamentele dezadaptative. Terapia cognitiv-comportamentală (TCC) este un tip de tratament psihoterapeutic care ajută pacienții să înțeleagă gândurile și sentimentele care influențează comportamentele.
Pe parcursul tratamentului, oamenii învață cum să identifice și să schimbe modele de gândire distructive sau deranjante care au o influență negativă asupra comportamentului.
Convingerile paranoide și gândurile dezadaptate înrădăcinate joacă un rol în menținerea tulburării de personalitate paranoide, motiv pentru care abordarea acestor gânduri și credințe prin TCC poate fi de ajutor.TCC poate ajuta persoanele cu PPD să devină mai capabile să aibă încredere în ceilalți.
Provocând gândurile dezadaptative și lucrând la schimbarea comportamentelor dăunătoare, persoanele cu această afecțiune pot deveni mai puțin suspicioase față de ceilalți, inclusiv prietenii și familia, ceea ce poate îmbunătăți relațiile și interacțiunile sociale. Pe lângă abordarea gândurilor și convingerilor dăunătoare, CBT lucrează și pentru a ajuta persoanele cu PPD să își gestioneze mai bine răspunsurile față de ceilalți.
În loc să răspundă la comentarii cu furie sau ostilitate, de exemplu, oamenii pot învăța modalități mai adecvate de a face față emoțiilor lor.
Medicament
Deși medicamentele nu sunt utilizate de obicei pentru tratarea tulburărilor de personalitate paranoide, dar pot fi utilizate în cazurile în care simptomele sunt severe sau dacă este prezentă și o afecțiune asociată, cum ar fi depresia sau anxietatea. Medicamentele prescrise includ antidepresive, antipsihotice și medicamente anti-anxietate. Medicamente singure nu sunt un tratament recomandat pentru tulburările de personalitate și sunt cel mai bine utilizate în combinație cu psihoterapia.
Un cuvânt de la Verywell
În timp ce tulburarea de personalitate paranoică este una dintre cele mai frecvente tulburări de personalitate, există o lipsă de cercetări privind tratamentele eficiente, datorită parțial reticenței celor cu condiția de a participa la tratament și cercetare. Cei care sunt capabili să dezvolte o relația terapeutică de succes poate învăța să-și gestioneze simptomele și să aibă relații mai reușite cu ceilalți.