Ce este tulburarea de conduită?
Tulburarea de conduită este un model permanent de comportament marcat de probleme emoționale și comportamentale. Copiii cu tulburări de conduită se comportă în moduri furioase, agresive, argumentative și perturbatoare.
Tulburarea de conduită la copii depășește comportamentul rău. Este o afecțiune de sănătate mintală diagnosticabilă care se caracterizează prin tipare de încălcare a normelor societale și a drepturilor altora. Se estimează că aproximativ 3% dintre copiii în vârstă de școală au tulburări de conduită. Este mai frecvent la băieți decât la fete.
Este important ca copiii cu tulburări de conduită să primească tratament profesional. Recunoașterea semnelor de avertizare timpurie vă poate ajuta să luați măsuri adecvate.
Simptome
Tulburarea de conduită se extinde dincolo de rebeliunea normală a adolescenților. Implică probleme grave de comportament care sunt susceptibile să declanșeze alarma în rândul profesorilor, părinților, colegilor și altor adulți. Pentru a se califica pentru un diagnostic de tulburare de conduită, copiii trebuie să prezinte cel puțin trei dintre aceste simptome în ultimul an și cel puțin unul în ultimele șase luni:
Agresiunea către oameni și animale
- Hărțuirea, amenințarea sau intimidarea altora
- Inițierea luptelor fizice
- Folosirea unei arme care ar putea provoca vătămări grave
- Cruzime fizică față de oameni
- Cruzime fizică față de animale
- Furt în timp ce se confrunta cu o victimă
- Activitate sexuală forțată
Distrugerea proprietății
- Setarea deliberată a focului
- Alte distrugeri de bunuri
Înșelăciune sau furt
- Spargerea sau intrarea într-o casă, o mașină sau o clădire
- Minciuna pentru câștig personal
- Furtul fără confruntarea victimei (cum ar fi furtul de magazine)
Încălcarea regulilor grave
- A sta afară noaptea înainte de vârsta de 13 ani
- Fugind de acasă peste noapte cel puțin de două ori
- Absolvența începe înainte de vârsta de 13 ani
Impact
Tulburarea de conduită nu este doar o provocare pentru îngrijitori, ci afectează de fapt capacitatea unui copil de a funcționa. Unele zone în care afecțiunea poate afecta viața unui copil includ:
- Educaţie: Copiii cu tulburări de conduită se comportă atât de mult încât educația lor este afectată. De obicei, aceștia primesc măsuri disciplinare frecvente de la profesori și pot sări peste școală. Copiii cu tulburări de conduită pot prezenta un risc mai mare de eșec sau abandon școlar.
- Probleme legale: Adolescenții cu tulburări de conduită sunt, de asemenea, mai susceptibili de a avea probleme legale. Abuzul de substanțe, comportamentul violent și nerespectarea legii pot duce la încarcerare.
- Relații: Copiii cu tulburări de conduită au, de asemenea, relații slabe. Se luptă să dezvolte și să mențină prietenii. Relațiile lor cu membrii familiei suferă de obicei din cauza severității comportamentului lor.
- Sex: Se pot angaja, de asemenea, într-un comportament sexual riscant. Studiile arată că adolescenții cu tulburări de conduită au mai multe șanse de a avea mai mulți parteneri sexuali și sunt mai puțin susceptibili de a utiliza protecție.
Diagnostic
Tulburarea de conduită la copii poate fi diagnosticată de un profesionist în sănătate mintală sau de un medic. Adesea, diagnosticul se face după ce încercările de a remedia problemele de comportament la școală și acasă nu sunt eficiente.
Un profesionist poate interoga copilul, poate revizui înregistrările și poate cere părinților și profesorilor să completeze chestionare despre comportamentul copilului. Testarea psihologică și alte instrumente de evaluare pot fi, de asemenea, utilizate pentru a evalua copilul.
Cauze
Cercetătorii nu sunt tocmai siguri de ce unii copii dezvoltă tulburări de conduită. Este probabil implicată o varietate de factori biologici, psihologici și sociali. Destul de des, acești factori se suprapun. Unele care pot juca un rol includ:
- Anomalii cerebrale: Studiile de imagistică sugerează că copiii cu tulburări de conduită pot prezenta anumite anomalii în anumite zone ale creierului. Cortexul pre-frontal (care afectează judecata) și sistemul limbic (care afectează răspunsurile emoționale) pot fi afectate.
- Deficite cognitive: IQ scăzut, abilități verbale slabe și afectarea funcționării executivului pot face copiii mai vulnerabili la tulburarea de conduită.
- Genetica: Studiile sugerează că genele moștenite pot fi responsabile pentru aproximativ jumătate din comportamentul antisocial. Cercetătorii nu sunt siguri care componente genetice specifice contribuie la tulburarea de conduită.
- Probleme sociale: Sărăcia, cartierele dezorganizate, școlile sărace, defalcarea familiei, bolile mintale ale părinților, creșterea părinților și supravegherea inadecvată sunt toate strâns legate de tulburarea de conduită.
Tulburare provocatoare de opoziție ca precursor
Unii copii cu tulburări de opoziție sfidătoare continuă să dezvolte tulburări de conduită. Tulburarea de opoziție provocatoare este o tulburare de comportament care implică un model de dispoziție furioasă sau iritabilă, argumentare și sfidare și răzbunare. Fără un tratament eficient, tulburarea de opoziție provocatoare poate evolua în tulburarea de conduită pe măsură ce copilul îmbătrânește.
Condiții comorbide comune
Mulți copii cu tulburări de conduită au alte probleme de sănătate mintală sau tulburări cognitive. Acestea pot include:
- ADHD
- Autoagresiune
- Utilizarea incorectă a substanțelor
- Depresie și anxietate
- Stres post traumatic
- Dificultăți de învățare
Copiii cu tulburări de conduită pot avea mai multe șanse să dezvolte tulburări de personalitate antisociale mai târziu în viață.
Tipuri
Există trei subtipuri de tulburări de conduită. Aceste subtipuri se disting prin vârsta la care apar simptomele pentru prima dată.
- Debutul copilăriei indică faptul că simptomele au început înainte de vârsta de 10 ani.
- Debutul adolescentului indică faptul că semnele afecțiunii au început în timpul adolescenței unui copil.
- Debut nespecificat indică vârsta exactă vârsta la care au început simptomele nu este clar.
Manualul de diagnosticare și statistică (DSM-5), care este utilizat pentru diagnosticarea bolilor psihice, distinge, de asemenea, între tulburarea de conduită, cu sau fără „emoții prosociale limitate”.
Persoanele cu emoții prosociale limitate se caracterizează prin insensibilitate și lipsă de remușcare și empatie. Nu sunt preocupați de performanțele lor la școală sau la serviciu și au emoții superficiale. Atunci când sunt prezente, expresiile lor emoționale pot fi folosite pentru a-i manipula pe ceilalți.
Tratament
Tratamentul pentru tulburarea de conduită depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta copilului și gravitatea problemelor de comportament. Cele mai frecvente metode de tratament includ:
- Terapia de familie: Părinții, frații și alți membri ai familiei pot fi invitați să participe la terapie cu copilul. Uneori, îmbunătățirea relației dintre părinți și un copil poate îmbunătăți interacțiunile familiale.
- Medicament: Nu există un medicament care să trateze în mod specific tulburările de conduită. Dar, uneori, medicii pot prescrie medicamente pentru a trata simptomele tulburării sau pentru a aborda alte boli mentale subiacente.
- Pregătirea părinților: Tratamentul implică adesea îngrijitori și părinți. Părinții pot fi învățați strategii și tehnici de gestionare a comportamentului pentru a crește siguranța în casă dacă un copil este agresiv sau violent.
- Psihoterapie: Terapia individuală poate fi utilă atunci când un copil ar putea beneficia de învățarea unor noi abilități, cum ar fi gestionarea furiei și controlul impulsurilor.
- Amplasare rezidențială: În cazurile în care comportamentul unui copil sau adolescent a scăpat de sub control, tratamentul într-un program rezidențial poate fi necesar pentru a menține pe toată lumea în siguranță. Un mediu terapeutic poate aborda problemele legate de abuzul de substanțe, comportamentul sexualizat sau violența.
Intervenția timpurie este esențială pentru obținerea celui mai eficient tratament, deci este important ca părinții, educatorii și medicii să fie conștienți de semnele tulburării de conduită la copii, astfel încât să poată fi introduse recomandări și intervenții adecvate.
Copiind
Cercetările sugerează că participarea la tratamente psihosociale poate ajuta atât copiii, cât și familiile să facă față efectelor tulburărilor de conduită. Astfel de abordări implică adesea lucrul cu părinții și îngrijitorii pentru a-i ajuta să găsească modalități eficiente de gestionare a comportamentului copilului lor. Aceasta poate include lucruri precum:
- Crearea structurii
- Aplicarea limitelor
- Furnizarea de instrucțiuni clare
- Recompensarea comportamentelor pozitive
- Folosirea time-out-urilor după comportamente inadecvate sau izbucniri
Scopul final al unei astfel de formări este de a ajuta părinții și copiii să interacționeze mai eficient. Acest lucru poate duce la mai puține conflicte și îi poate ajuta pe copii să își regleze mai bine comportamentul.