Psihologia anormală este o ramură a psihologiei care se ocupă de psihopatologie și comportament anormal, adesea într-un context clinic. Termenul acoperă o gamă largă de tulburări, de la depresie la tulburare obsesiv-compulsivă (TOC) până la tulburări de personalitate. Consilierii, psihologii clinici și psihoterapeuții lucrează adesea direct în acest domeniu.
Termenul anormal în sine face obiectul unei dezbateri considerabile. Ce este mai exact „normal” și cine ajunge să decidă? Normele sociale care sunt adesea folosite pentru a determina ceea ce este normal față de anormal se pot schimba, de asemenea, în timp, deci stabilirea unei definiții standard nu este simplă.
Ce este psihologia anormală?
Psihologia anormală se concentrează pe tiparele de emoție, gândire și comportament care pot fi semne ale unei afecțiuni de sănătate mintală. Mai degrabă decât distincția dintre normal și anormal, psihologii din acest domeniu se concentrează pe nivelul de suferință pe care comportamentele, gândurile sau emoțiile l-ar putea provoca.
Dacă comportamentul creează probleme în viața unei persoane sau este perturbator pentru alte persoane, atunci acesta ar fi un comportament „anormal”. În astfel de cazuri, comportamentul poate necesita un anumit tip de intervenție în sănătatea mintală.
Potrivit Institutului Național de Sănătate Mentală (NIMH), aproape unul din cinci adulți americani trăiesc cu o boală mintală.
Perspective asupra psihologiei anormale
Există o serie de perspective diferite utilizate în psihologia anormală. În timp ce unii psihologi sau psihiatri se pot concentra pe un singur punct de vedere, mulți profesioniști din domeniul sănătății mintale folosesc elemente din mai multe domenii pentru a înțelege și trata mai bine tulburările psihologice.
Abordarea psihanalitică
Această perspectivă își are rădăcinile în teoriile lui Sigmund Freud. Abordarea psihanalitică sugerează că multe comportamente anormale provin din gânduri inconștiente, dorințe și amintiri.
În timp ce aceste sentimente sunt în afara conștientizării, se crede încă că influențează acțiunile conștiente.
Terapeuții care adoptă această abordare cred că, analizând amintirile, comportamentele, gândurile și chiar visele, oamenii pot descoperi și aborda unele dintre sentimentele care au dus la comportamente dezadaptative și suferință.
Abordare comportamentală
Această abordare a psihologiei anormale se concentrează pe comportamente observabile.În terapia comportamentală, accentul este pus pe consolidarea comportamentelor pozitive și nu pe consolidarea comportamentelor dezadaptative.
Abordarea comportamentală vizează doar comportamentul în sine, nu cauzele care stau la baza acestuia. Atunci când se confruntă cu un comportament anormal, un terapeut comportamental ar putea utiliza strategii precum condiționarea clasică și condiționarea operantă pentru a ajuta la eliminarea comportamentelor nedorite și a învăța comportamente noi.
Abordare medicală
Această abordare a psihologiei anormale se concentrează pe cauzele biologice ale bolilor mintale, subliniind înțelegerea cauzei de bază a tulburărilor, care ar putea include moștenirea genetică, boli fizice conexe, infecții și dezechilibre chimice. Tratamentele medicale sunt adesea de natură farmacologică, deși medicamentele sunt adesea utilizate împreună cu un anumit tip de psihoterapie.
Abordare cognitivă
Abordarea cognitivă a psihologiei anormale se concentrează pe modul în care gândurile, percepțiile și raționamentul intern contribuie la tulburările psihologice. Tratamentele cognitive se concentrează de obicei pe a ajuta individul să-și schimbe gândurile sau reacțiile.
Terapia cognitivă ar putea fi, de asemenea, utilizată împreună cu metodele comportamentale într-o tehnică cunoscută sub numele de terapia comportamentală cognitivă (TCC).
Subiecte în psihologie anormală
Principalele subiecte din psihologia anormală sunt studiul, înțelegerea, diagnosticul, tratamentul și prevenirea tulburărilor psihologice. Tulburările psihologice sunt definite ca modele de simptome comportamentale sau psihologice care au impact asupra mai multor domenii ale vieții. Aceste condiții creează suferință pentru persoana care prezintă simptome.
„Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mentale” este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie (APA) și este utilizat de profesioniștii din domeniul sănătății mintale în diverse scopuri. Manualul conține o listă a tulburărilor psihiatrice, coduri de diagnostic, informații despre prevalența fiecărei tulburări și criterii de diagnostic. Unele dintre categoriile de tulburări psihologice includ:
- Tulburări de anxietate, cum ar fi tulburarea de anxietate socială, tulburarea de panică și tulburarea de anxietate generalizată
- Tulburări ale dispoziției, cum ar fi depresia și tulburarea bipolară
- Tulburări ale neurodezvoltării, cum ar fi o dizabilitate intelectuală sau o tulburare a spectrului autist
- Tulburări neurocognitive precum delirul
- Tulburări de personalitate, cum ar fi tulburarea de personalitate la limită, tulburarea de personalitate evitantă și tulburarea de personalitate obsesiv-compulsivă
- Tulburări de utilizare a substanțelor
Critică
Domeniul psihologiei anormale nu este lipsit de critici. Pe lângă dezbaterile referitoare la utilizarea în sine a termenului „anormal”, unii cred că acest domeniu are o serie de neajunsuri.
- În special, unii consideră că această zonă stigmatizează oamenii vulnerabili și oprimați.
- De asemenea, nu ține cont de faptul că există diferențe culturale majore în ceea ce este considerat normal și anormal.
- Criticii sugerează, de asemenea, că domeniul psihologiei anormale tinde să patologizeze variațiile normale ale comportamentului uman.
- Unii propun, de asemenea, că abordarea medicală a bolilor mintale se concentrează adesea numai pe factorii determinanți biologici și genetici ai suferinței, mai degrabă decât pe o viziune mai holistică.
Un studiu a constatat că învățarea studenților despre psihologia anormală nu a redus stigmatizarea sănătății mintale, nu a îmbunătățit atitudinile față de bolile mentale sau a sporit comportamentele de căutare a ajutorului în rândul elevilor.
Un cuvânt de la Verywell
Psihologia anormală se poate concentra asupra comportamentului atipic, dar accentul său nu este să se asigure că toți oamenii se încadrează într-o definiție îngustă a „normalului”. În majoritatea cazurilor, se concentrează pe identificarea și tratarea problemelor care pot provoca suferință sau afectare în anumite aspecte ale vieții unui individ. Înțelegând mai bine ceea ce este „anormal”, cercetătorii și terapeuții pot veni cu noi modalități de a ajuta oamenii să trăiască mai sănătos și mai satisfăcător.
