Comportamentele prosociale sunt cele menite să ajute alte persoane. Aceste acțiuni sunt caracterizate de o preocupare pentru drepturile, sentimentele și bunăstarea altor persoane. Comportamentele care pot fi descrise ca fiind prosociale includ simțirea empatiei și preocuparea pentru ceilalți.
Comportamentul prosocial include o gamă largă de acțiuni precum ajutarea, partajarea, reconfortarea și cooperarea. Termenul în sine a luat naștere în anii 1970 și a fost introdus de oamenii de știință sociali ca un antonim pentru termenul de comportament antisocial.
Beneficii
În plus față de binele evident pe care îl fac acțiunile prosociale pentru destinatarii lor, aceste comportamente pot avea o serie de efecte benefice pentru „ajutor”:
- Efecte de stimulare a dispoziției: Cercetările au arătat, de asemenea, că persoanele care se angajează în comportamente prosociale sunt mai susceptibile de a experimenta stări de spirit mai bune.
- Beneficii de sprijin social: Asistența socială poate fi crucială pentru a trece prin momente dificile. Cercetările au arătat că sprijinul social poate avea un impact puternic asupra multor aspecte ale sănătății, inclusiv reducerea riscului de singurătate, consumul de alcool și depresie.
- Efecte de reducere a stresului: Cercetările au constatat, de asemenea, că implicarea în comportamente prosociale ajută la atenuarea efectelor emoționale negative ale stresului. Ajutarea altora poate fi de fapt o modalitate excelentă de a reduce impactul stresului în viața ta.
Tipuri
În timp ce comportamentul prosocial este adesea prezentat ca o dimensiune unică, uniformă, unele cercetări sugerează că există diferite tipuri. Aceste tipuri se disting în funcție de motivul pentru care sunt produse și includ:
- Proactivă: Acestea sunt acțiuni prosociale care servesc scopurilor de auto-beneficii.
- Reactiv: Acestea sunt acțiuni care sunt efectuate ca răspuns la nevoile individuale.
- Altruist: Acestea includ acțiuni menite să-i ajute pe alții fără așteptări de câștig personal.
Cercetătorii sugerează, de asemenea, că aceste tipuri diferite de comportamente prosociale sunt deseori susceptibile de a fi motivate de forțe diferite. De exemplu, s-a constatat că acțiunile pro-sociale proactive sunt adesea motivate de obiective legate de statut și de popularitate în cadrul unui grup. Comportamentele prosociale altruiste, pe de altă parte, erau mai strâns legate de a fi plăcut de colegi și de atingerea obiectivelor comune.
Alți cercetători au propus că comportamentele prosociale pot fi împărțite în a ajuta, împărtăși sau reconforta subtipurile.
Comportament prosocial vs. Altruism
Altruismul este adesea văzut ca o formă de comportament prosocial, dar unii experți sugerează că reprezintă concepte diferite. În timp ce comportamentul prosocial este văzut ca un tip de comportament ajutător care conferă în cele din urmă unele beneficii sinelui, altruismul este privit ca o formă de ajutor motivat pur din îngrijorarea pentru individul care are nevoie.
Alții susțin, totuși, că reciprocitatea stă la baza multor exemple de altruism sau că oamenii se angajează în astfel de comportamente aparent altruiste din motive egoiste. De exemplu, o persoană s-ar putea angaja în altruism pentru a obține aclamarea altora sau pentru a se simți bine cu sine.
Cauze
Comportamentul prosocial a reprezentat de mult timp o provocare pentru oamenii de știință sociali. Cercetătorii caută să înțeleagă de ce oamenii se angajează în comportamente ajutătoare care sunt benefice pentru alții, dar costisitoare pentru individul care efectuează acțiunea.
În unele cazuri, inclusiv acte de eroism, oamenii își vor pune chiar viața în pericol pentru a ajuta alți oameni, chiar și cei care sunt complet străini. De ce ar face oamenii ceva care să beneficieze pe altcineva, dar care nu oferă niciun beneficiu imediat autorului?
Psihologii sugerează că există o serie de motive pentru care oamenii se angajează într-un comportament prosocial.
- Influențe evolutive: Psihologii evolutivi explică adesea comportamentele prosociale în termenii principiilor selecției naturale. În timp ce vă puneți propria siguranță în pericol, este mai puțin probabil ca voi să supraviețuiți pentru a vă transmite propriile gene, selecția rudelor sugerând că ajutorul membrilor din propria familie genetică face mai probabil ca rudele dvs. să supraviețuiască și să transmită genele generațiilor viitoare. Cercetătorii au reușit să producă unele dovezi că oamenii sunt adesea mai predispuși să-i ajute pe cei cu care sunt strâns legați.
- Beneficii personale: Comportamentele prosociale sunt adesea văzute ca fiind forțate de o serie de factori, inclusiv motive egoiste (a face lucruri pentru a-și îmbunătăți imaginea de sine), beneficii reciproce (a face ceva frumos pentru cineva, astfel încât într-o zi să-i întoarcă favoarea) și mai altruist motive (efectuarea de acțiuni pur din empatie pentru un alt individ).
- Comportamentul reciproc: Norma reciprocității sugerează că atunci când oamenii fac ceva util pentru altcineva, persoana respectivă se simte obligată să ajute în schimb. Această normă s-a dezvoltat, sugerează psihologii evoluționisti, deoarece oamenii care au înțeles că ajutarea altora ar putea duce la bunătate reciprocă au mai multe șanse să supraviețuiască și să se reproducă.
- Socializare: În multe cazuri, astfel de comportamente sunt favorizate în timpul copilăriei și adolescenței, deoarece adulții îi încurajează pe copii să împărtășească, să acționeze cu bunătate și să îi ajute pe ceilalți.
Efectul spectator
Caracteristicile situației pot avea, de asemenea, un impact puternic asupra faptului dacă oamenii se angajează sau nu în acțiuni prosociale. Efectul spectatorului este unul dintre cele mai notabile exemple ale modului în care situația poate avea un impact asupra comportamentelor de ajutorare.
Efectul spectatorului se referă la tendința ca oamenii să devină mai puțin predispuși să asiste o persoană aflată în dificultate atunci când există și un număr de alte persoane prezente.
De exemplu, dacă îți scapi geanta și mai multe obiecte cad pe pământ, probabilitatea ca cineva să se oprească și să te ajute scade dacă sunt mulți alți oameni prezenți. Același fel de lucru se poate întâmpla în cazurile în care cineva este în pericol grav, cum ar fi un accident de mașină. Martorii ar putea presupune că, din moment ce sunt atât de mulți oameni prezenți, altcineva va fi solicitat deja ajutor.
Crima din 1964 a unei tinere pe nume Kitty Genovese a stimulat mult interesul și cercetarea efectului spectatorului. A fost atacată noaptea târziu lângă apartamentul ei, dar nimeni nu a contactat autoritățile în timpul atacului.
Cercetările ulterioare au demonstrat că mulți dintre vecini ar putea să nu fi avut o vedere clară a ceea ce se întâmpla, ceea ce a explicat de ce nimeni nu a încercat să intervină sau să contacteze poliția. Cu toate acestea, crima a stimulat încă o mulțime de cercetări asupra efectului spectatorului și comportamentului prosocial.
Alte influențe asupra comportamentului prosocial
Cercetările privind efectul spectatorului au dus la o mai bună înțelegere a motivului pentru care oamenii ajută în anumite situații, dar nu și în altele. Experții au descoperit o serie de variabile situaționale diferite care contribuie la (și uneori interferează cu) comportamente prosociale.
- Teama de judecată sau jenă: Oamenii se tem uneori să sară în ajutor doar pentru a descoperi că ajutorul lor a fost nedorit sau nejustificat. Pentru a evita să fie judecați de alți spectatori, oamenii pur și simplu nu iau măsuri.
- Cum răspund alte persoane: Oamenii tind, de asemenea, să caute către ceilalți cum să răspundă în astfel de situații, mai ales dacă evenimentul conține un anumit nivel de ambiguitate. Dacă nimeni nu pare să reacționeze, atunci indivizii devin mai puțin susceptibili să răspundă.
- Numărul de persoane prezente: Cu cât sunt mai mulți oameni în jur, cu atât mai puțină responsabilitate personală se simt oamenii într-o situație. Aceasta este cunoscută sub numele de difuzarea responsabilității.
Cum să luați măsuri
Cercetătorii au sugerat, de asemenea, că cinci lucruri cheie trebuie să se întâmple pentru ca o persoană să ia măsuri. O persoană trebuie:
- Observați ce se întâmplă
- Interpretează evenimentul ca o urgență
- Experimentați sentimente de responsabilitate
- Credeți că au abilitățile de a ajuta
- Faceți o alegere conștientă pentru a oferi asistență
Alți factori care pot ajuta oamenii să depășească efectul spectatorului includ relația personală cu persoana care are nevoie, deținerea de abilități și cunoștințe pentru a oferi asistență și de a avea empatie pentru cei care au nevoie.
Comportamentul prosocial poate fi o forță benefică pentru indivizi, comunități și societăți. Deși există mulți factori care contribuie la acțiuni de ajutor, există lucruri pe care le puteți face pentru a îmbunătăți acțiunile prosociale în dvs. și în ceilalți:
- Dezvoltă-ți abilitățile: Unul dintre motivele pentru care oamenii nu ajută este că simt că nu au abilitățile necesare pentru a fi de ajutor. Puteți depăși acest lucru făcând lucruri precum învățarea elementelor de bază ale primului ajutor sau CPR, astfel încât să vă simțiți mai bine pregătiți dacă vă aflați într-o situație de urgență.
- Modelează acțiuni prosociale: Dacă sunteți părinte, oferiți un exemplu bun copiilor dvs., lăsându-i să vă vadă cum vă implicați în acțiuni utile. Chiar dacă nu aveți copii, comportamentele prosociale pot ajuta pe alții să acționeze. Faceți voluntariat în comunitatea dvs. sau căutați alte modalități prin care puteți ajuta oamenii.
- Lăudați actele de bunătate: Când vedeți copii (sau chiar adulți) făcând lucruri amabile pentru alții, anunțați-i că apreciați.
Un cuvânt de la Verywell
Comportamentul prosocial poate avea o serie de beneficii. Se asigură că persoanele care au nevoie de ajutor primesc asistența de care au nevoie, dar poate ajuta și cei care efectuează acțiuni prosociale să se simtă mai bine cu ei înșiși. Deși există obstacole care uneori împiedică astfel de acțiuni, cercetările sugerează că actele de bunătate și alte comportamente prosociale sunt contagioase.
Văzând alte persoane făcând lucruri bune îi încurajează și îi inspiră pe ceilalți să ia măsuri pentru a-i ajuta pe ceilalți.
