Introspecția este un proces care implică privirea spre interior pentru a examina propriile gânduri și emoții. Termenul este adesea folosit în limbajul cotidian pentru a se referi la procesul informal de explorare a vieții interioare a cuiva, dar termenul se aplică și unui proces mai formalizat care a fost folosit odată ca tehnică experimentală în psihologie.
Utilizarea experimentală a introspecției este similară cu ceea ce ați putea face atunci când vă analizați propriile gânduri și sentimente, dar într-un mod mult mai structurat și mai riguros.
Ce este Introspecția?
Termenul de introspecție poate fi folosit pentru a descrie atât un proces informal de reflecție, cât și o abordare experimentală mai formalizată care a fost utilizată la începutul istoriei psihologiei.
În utilizarea de zi cu zi, introspecția este un mod de a privi în interior și de a examina gândurile și sentimentele interne ale cuiva. Cu toate acestea, ca instrument de cercetare, procesul a fost mult mai controlat și structurat.
Reflecţie
Primul sens este cel cu care cei mai mulți oameni sunt probabil cei mai familiarizați, care implică examinarea informală a propriilor noastre gânduri și sentimente interne. Când reflectăm la gândurile, emoțiile și amintirile noastre și examinăm ce înseamnă, suntem implicați în introspecție.
Tehnica de cercetare
Termenul de introspecție este, de asemenea, folosit pentru a descrie o tehnică de cercetare care a fost dezvoltată pentru prima dată de psihologul Wilhelm Wundt. De asemenea cunoscut ca si auto-observare experimentală, Tehnica lui Wundt presupunea instruirea oamenilor pentru a putea analiza cu atenție și obiectiv conținutul propriilor gânduri.
Unii istorici sugerează că introspecția nu este termenul cel mai precis pentru a se referi la metodele pe care le-a folosit Wundt. Introspecția implică un nivel de căutare a sufletului de fotoliu, dar metodele utilizate de Wundt au fost o tehnică experimentală mult mai controlată și rigidă.
Cercetarea psihologică a lui Wundt
Procesul pe care l-a folosit Wundt este ceea ce diferențiază metodele sale de introspecția ocazională. În laboratorul lui Wundt, observatorilor foarte pregătiți li s-au prezentat evenimente senzoriale atent controlate. Wundt credea că observatorii trebuie să fie într-o stare de mare atenție la stimul și să controleze situația. Observațiile au fost, de asemenea, repetate de mai multe ori.
Care a fost scopul acestor observații? Wundt credea că există două componente cheie care alcătuiesc conținutul minții umane: senzațiile și sentimentele.
Pentru a înțelege mintea, Wundt credea că cercetătorii trebuie să facă mai mult decât să identifice pur și simplu structura sau elementele minții. În schimb, era esențial să privim procesele și activitățile care apar pe măsură ce oamenii experimentează lumea din jurul lor.
Wundt s-a concentrat pe procesul de introspecție cât mai structurat și precis posibil. Observatorii au fost foarte pregătiți, iar procesul în sine a fost rigid și foarte controlat.
În multe cazuri, respondenților li s-a cerut să răspundă pur și simplu cu „da” sau „nu”. În unele cazuri, observatorii au apăsat o tastă telegrafică pentru a-și da răspunsurile. Scopul acestui proces a fost de a face introspecția cât mai științifică posibil.
Edward Titchener, student al lui Wundt, a folosit de asemenea această tehnică, deși a fost acuzat că a denaturat multe dintre ideile originale ale lui Wundt. În timp ce Wundt era interesat să privească experiența conștientă în ansamblu, Titchener s-a concentrat în schimb pe descompunerea experiențelor mentale în componente individuale și le-a cerut indivizilor să descrie experiențele lor mentale ale evenimentelor.
Avantajele introspecției
În timp ce introspecția a scăzut din favoare ca tehnică de cercetare, există multe beneficii potențiale pentru acest tip de auto-reflecție și auto-analiză.
- Introspecția poate fi o sursă excelentă de cunoaștere personală
- Procesul oferă cunoștințe care nu sunt posibile în alt mod
- Poate ajuta oamenii să facă legături între diferite experiențe și răspunsuri
Critici de introspecție
În timp ce tehnicile experimentale ale lui Wundt au făcut mult pentru a avansa cauza transformării psihologiei într-o disciplină mai științifică, metoda introspectivă avea o serie de limitări notabile.
Utilizarea introspecției ca tehnică experimentală a fost adesea criticată, în special utilizarea de către Titchener a metodei. Școlile de gândire, inclusiv funcționalismul și comportamentismul, credeau că introspecția nu avea încredere științifică și obiectivitate. Deoarece procesul este atât de subiectiv, este imposibil să examinăm sau să repetăm rezultatele.
Câteva alte probleme cu introspecția:
- Diferenți observatori au oferit adesea răspunsuri semnificativ diferite la aceiași stimuli
- Chiar și observatorii cei mai pregătiți nu au fost consecvenți în răspunsurile lor
- Introspecția este limitată în utilizarea sa; subiecte complexe precum învățarea, personalitatea, tulburările mentale și dezvoltarea sunt dificile sau chiar imposibile de studiat cu această tehnică
- Tehnica este dificil de utilizat cu copii și imposibil de utilizat cu animale
- Însăși actul de a analiza propriile gânduri joacă un rol în schimbarea experienței
De asemenea, deoarece observatorii trebuie mai întâi să fie instruiți de către cercetători, există întotdeauna posibilitatea ca acest antrenament să introducă o prejudecată asupra rezultatelor. Cei implicați în introspecție ar putea gândi sau simți lucruri din cauza modului în care au fost influențați și instruiți de experimentatori.
Cercetările au arătat, de asemenea, că oamenii nu sunt conștienți în mare parte de funcționarea propriilor minți, dar sunt surprinzător de conștienți de această ignoranță.
Biasurile cognitive sunt un bun exemplu al modului în care oamenii sunt adesea conștienți de propriile lor gânduri și părtiniri. În ciuda acestui fapt, oamenii tind să fie foarte încrezători în introspecțiile lor.
Atunci când evaluează sinele și ceilalți, oamenii acordă o pondere mai mare introspecției despre ei înșiși, judecând pe alții după comportamentul lor exterior. Problema este că, chiar și atunci când introspecțiile nu oferă informații utile sau exacte, oamenii rămân încrezători că interpretările lor sunt corecte, fenomen cunoscut sub numele de iluzia introspecției.
Un cuvânt de la Verywell
Utilizarea introspecției ca instrument pentru privirea spre interior este o parte importantă a conștiinței de sine și este chiar folosită în psihoterapie ca o modalitate de a ajuta clienții să obțină o perspectivă asupra propriilor sentimente și comportament.
În timp ce eforturile lui Wundt au contribuit mult la dezvoltarea și avansarea psihologiei experimentale, cercetătorii recunosc acum numeroasele limitări și capcane ale utilizării introspecției ca tehnică experimentală.