Ce este psihologia educației?
Psihologia educațională implică studiul modului în care oamenii învață, inclusiv metodele de predare, procesele de instruire și diferențele individuale în învățare. Scopul este de a înțelege modul în care oamenii învață și păstrează informații noi.
Această ramură a psihologiei implică nu doar procesul de învățare din copilăria timpurie și adolescența, ci include procesele sociale, emoționale și cognitive care sunt implicate în învățare pe parcursul întregii vieți.
Domeniul psihologiei educației încorporează o serie de alte discipline, inclusiv psihologia dezvoltării, psihologia comportamentală și psihologia cognitivă.
2:078 lucruri de știut despre psihologia educațională
Perspective majore în psihologia educației
Ca și în alte domenii ale psihologiei, cercetătorii din psihologia educației tind să adopte perspective diferite atunci când iau în considerare o problemă. Aceste perspective se concentrează pe factori specifici care influențează modul în care o persoană învață, inclusiv comportamente învățate, cunoaștere, experiențe și multe altele.
Perspectiva comportamentală
Această perspectivă sugerează că toate comportamentele sunt învățate prin condiționare. Psihologii care adoptă această perspectivă se bazează ferm pe principiile condiționării operante pentru a explica modul în care se întâmplă învățarea.
De exemplu, profesorii ar putea recompensa învățarea oferindu-le elevilor jetoane care pot fi schimbate cu obiecte dorite, cum ar fi bomboane sau jucării. Perspectiva comportamentală operează pe teoria că elevii vor învăța atunci când sunt recompensați pentru un comportament „bun” și pedepsiți pentru un comportament „rău”.
Deși astfel de metode pot fi utile în unele cazuri, abordarea comportamentală a fost criticată pentru că nu a dat seama de lucruri precum atitudini, emoții și motivații intrinseci pentru învățare.
Perspectiva de dezvoltare
Aceasta se concentrează pe modul în care copiii dobândesc noi abilități și cunoștințe pe măsură ce se dezvoltă. Faimoasele etape ale dezvoltării cognitive ale lui Jean Piaget sunt un exemplu de teorie importantă a dezvoltării care privește modul în care copiii cresc intelectual.
Înțelegând modul în care gândesc copiii în diferite etape ale dezvoltării, psihologii educaționali pot înțelege mai bine de ce sunt capabili copiii în fiecare punct al creșterii lor. Acest lucru îi poate ajuta pe educatori să creeze metode și materiale de instruire care se adresează cel mai bine anumitor grupe de vârstă.
Perspectiva cognitivă
Abordarea cognitivă a devenit mult mai răspândită în ultimele decenii, în principal pentru că explică modul în care lucruri precum amintirile, credințele, emoțiile și motivațiile contribuie la procesul de învățare. Această teorie susține ideea că o persoană învață ca urmare a propriei motivații, nu ca rezultat al recompenselor externe.
Psihologia cognitivă își propune să înțeleagă modul în care oamenii gândesc, învață, își amintesc și procesează informațiile.
Psihologii educaționali care adoptă o perspectivă cognitivă sunt interesați să înțeleagă modul în care copiii devin motivați să învețe, cum își amintesc lucrurile pe care le învață și cum rezolvă probleme, printre altele.
Abordarea constructivistă
Una dintre cele mai recente teorii ale învățării, această perspectivă se concentrează pe modul în care ne construim în mod activ cunoștințele despre lume. Constructivismul tinde să explice mai mult influențele sociale și culturale care influențează modul în care învățăm.
Cei care adoptă abordarea constructivistă cred că ceea ce știe deja o persoană este cea mai mare influență asupra modului în care învață informații noi. Aceasta înseamnă că noile cunoștințe pot fi adăugate și înțelese numai în termeni de cunoștințe existente.
Această perspectivă este puternic influențată de munca psihologului Lev Vygotsky, care a propus idei precum zona de dezvoltare proximală și schela de instruire.
Perspectivă experiențială
Această perspectivă subliniază faptul că experiențele proprii de viață ale unei persoane influențează modul în care înțeleg noi informații. Această metodă este similară cu perspectivele constructiviste și cognitive, deoarece ia în considerare experiențele, gândurile și sentimentele cursantului.
Această metodă permite cuiva să găsească sens personal în ceea ce învață în loc să simtă că informațiile nu se aplică pentru ei.
Subiecte de interes
De la materialele pe care profesorii le folosesc la nevoile individuale ale elevilor, un psiholog educațional va aprofunda aceste probleme pentru a înțelege mai bine procesul de învățare. Unele dintre aceste subiecte includ:
- Tehnologie educațională: Privind modul în care diferite tipuri de tehnologie pot ajuta elevii să învețe
- Design de instruire: Proiectarea materialelor de învățare
- Educatie speciala: Ajutarea studenților care ar putea avea nevoie de instruire specializată
- Dezvoltarea curriculum-ului: Crearea cursurilor care vor maximiza învățarea
- Invatare organizationala: Studierea modului în care oamenii învață în setările organizaționale
- Cursanți supradotați: Ajutarea elevilor care sunt identificați ca elevi supradotați
Cariere în psihologia educației
Psihologii educaționali lucrează cu educatori, administratori, profesori și studenți pentru a afla mai multe despre cum să ajute oamenii să învețe cel mai bine. Aceasta implică adesea găsirea unor modalități de identificare a elevilor care ar putea avea nevoie de ajutor suplimentar, dezvoltarea de programe pentru studenții care se luptă și chiar crearea de noi metode de învățare.
Mulți psihologi educaționali lucrează direct cu școlile. Unii sunt profesori sau profesori, în timp ce alții lucrează cu profesorii pentru a încerca noi metode de învățare pentru elevii lor și pentru a dezvolta noi programe de curs. Puteți chiar să deveniți consilier, ajutând elevii să facă față direct barierelor de învățare.
Alți psihologi educaționali lucrează în cercetare. De exemplu, ați putea lucra pentru o organizație guvernamentală precum Departamentul Educației din SUA, influențând deciziile cu privire la cele mai bune modalități prin care copiii pot învăța în școlile din întreaga țară.
În plus, puteți continua să lucrați în administrația școlară sau universitară. În toate aceste roluri, veți putea influența metodele educaționale și îi veți ajuta pe elevi să învețe într-un mod care le convine cel mai bine.
O diplomă de licență și un master sunt de obicei necesare pentru carierele în acest domeniu; dacă doriți să lucrați la o universitate sau în administrația școlii, poate fi necesar să finalizați și un doctorat.
Cariere în psihologieIstorie
Psihologia educațională este un subdomeniu relativ tânăr care a cunoscut o creștere extraordinară în ultimii ani. Psihologia nu a apărut ca o știință separată până la sfârșitul anilor 1800, așa că interesul anterior pentru psihologia educației a fost alimentat în mare parte de filosofii educației.
Mulți îl consideră pe filosoful Johann Herbart ca fiind tatăl psihologiei educației.
Herbart credea că interesul unui elev pentru un subiect a avut o influență extraordinară asupra rezultatului învățării. El credea că profesorii ar trebui să ia în considerare acest lucru atunci când decid ce tip de instruire este cel mai potrivit.
Mai târziu, psihologul și filosoful William James a adus contribuții semnificative la domeniu. Textul său seminal din 1899 „Discuții cu profesorii despre psihologie” este considerat primul manual despre psihologia educației.
În aceeași perioadă, psihologul francez Alfred Binet își dezvolta faimoasele teste de IQ. Testele au fost inițial concepute pentru a ajuta guvernul francez să identifice copiii care au avut întârzieri în dezvoltarea și să creeze programe de educație specială.
În Statele Unite, John Dewey a avut o influență semnificativă asupra educației. Ideile lui Dewey erau progresiste; el credea că școlile ar trebui să se concentreze mai degrabă pe studenți decât pe materii. El a susținut învățarea activă, argumentând că experiența practică a fost o parte importantă a procesului.
Mai recent, psihologul educațional Benjamin Bloom a dezvoltat o taxonomie importantă menită să clasifice și să descrie diferite obiective educaționale. Cele trei domenii de nivel superior pe care le-a descris erau obiective de învățare cognitivă, afectivă și psihomotorie.
Cifre semnificative
De-a lungul istoriei, o serie de figuri suplimentare au jucat un rol important în dezvoltarea psihologiei educației. Unele dintre aceste persoane cunoscute includ:
- John Locke: Locke este un filozof englez care a sugerat conceptul de tabula rasa, sau ideea că mintea este în esență o ardezie goală la naștere. Aceasta înseamnă că cunoștințele sunt dezvoltate prin experiență și învățare.
- Jean Piaget: Un psiholog elvețian care este cel mai bine cunoscut pentru teoria sa extrem de influentă a dezvoltării cognitive, influența lui Jean Piaget asupra psihologiei educației este încă evidentă astăzi.
- B.F. Skinner: Skinner a fost un psiholog american care a introdus conceptul de condiționare operantă, care influențează perspectivele comportamentiste. Cercetările sale privind întărirea și pedepsirea continuă să joace un rol important în educație.