Auto-vătămarea implică vătămarea corporală auto-provocată, non-suicidară, care este suficient de gravă pentru a provoca fie leziuni tisulare, fie pentru a lăsa urme care durează câteva ore. Tăierea este cea mai comună formă de auto-vătămare, dar arsurile, lovirea capului și zgârierea sunt, de asemenea, frecvente. Alte forme de auto-vătămare includ mușcăturile, culegerea pielii, tragerea părului, lovirea corpului cu obiecte sau lovirea obiectelor cu corpul.
4:33Urmăriți acum: 7 tipuri comune de depresie
Simptome
Autovătămarea nu este întotdeauna ușor de detectat, deoarece oamenii încearcă adesea să o ascundă. Unele semne că o persoană s-ar putea autolesiona includ:
- Cicatrici care apar într-un model, uneori limitat la o zonă a corpului
- Păstrați la îndemână obiecte ascuțite, cum ar fi cuțite, ace sau lame de ras
- Cicatrici proaspete, zgârieturi, urme de mușcături sau vânătăi
- Frecând în mod repetat o zonă a corpului
- Purtând mâneci lungi și pantaloni chiar și pe vreme foarte caldă
- Stimă de sine scazută
- Vorbire negativă de sine, declarații de deznădejde
- Sentimente de lipsă de valoare
- Comportament imprevizibil, impulsiv
- Scuze pentru a explica rănile vizibile
Semne de avertizare
Oamenii care se auto-rănesc devin foarte pricepuți să ascundă cicatricile sau să le explice. Căutați semne precum preferința de a purta îmbrăcăminte ascunse în orice moment (de exemplu, mâneci lungi pe timp cald), evitarea situațiilor în care s-ar putea aștepta îmbrăcăminte mai revelatoare (de exemplu, refuzul inexplicabil de a merge la o petrecere) sau neobișnuit de frecvent plângeri de vătămare accidentală (de exemplu, un proprietar de pisică care are frecvent zgârieturi pe brațe).
Metodele de auto-vătămare pot include:
- Tăiere
- Ardere
- Zgâriere
- Auto-lovire
- Ciupit
- Bătăi de cap
- Piercing pielea cu ace sau obiecte ascuțite
- Tragerea părului
- Introducerea obiectelor sub piele
Oamenii uneori se angajează doar într-o formă de auto-vătămare, dar nu este neobișnuit să se utilizeze mai multe metode. Brațele sunt una dintre zonele în care oamenii se autovătăm cel mai frecvent, dar alte zone ale corpului, inclusiv picioarele și trunchiul, sunt, de asemenea, ținte comune.
Cauze
Autovătămarea este o afecțiune complexă care nu are nicio explicație simplă. Deși sentimentele de sinucidere pot însoți auto-vătămarea, nu indică neapărat o tentativă de sinucidere.
Dacă copilul dumneavoastră are gânduri suicidare, contactați National Suicide Prevention Lifeline la adresa 1-800-273-8255 pentru sprijin și asistență de la un consilier instruit. Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă aflați în pericol imediat, sunați la 911.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
Cel mai adesea auto-vătămarea este pur și simplu un mecanism pentru a face față suferinței emoționale. Persoanele care selectează această ieșire emoțională o pot folosi pentru a exprima sentimente, pentru a face față sentimentelor de irealitate sau amorțeală, pentru a opri flashback-urile, pentru a se pedepsi singuri sau pentru a ușura tensiunea.
Autovătămarea nu este recunoscută ca o boală mintală, ci Manualul de diagnosticare și statistic al tulburărilor mintale (DSM-5) enumeră auto-vătămarea non-suicidară ca o condiție propusă în categoria condițiilor care necesită studii suplimentare.
Auto-vătămarea este, de asemenea, asociată cu anumite condiții, inclusiv:
- Depresie
- Tulburare bipolara
- TOC
- Tulburare de personalitate la limită
- PTSD
- Tulburari de alimentatie
- Tulburări de anxietate
- Consumul de alcool și substanțe
Factori de risc
Factorii de risc pentru auto-vătămare includ:
- Sex: Se crede că femelele se auto-rănesc cu o rată mai mare decât bărbații
- Vârstă: Adolescenții și adulții tineri sunt mai predispuși să se autolesioneze
- Probleme mentale: A avea o altă afecțiune de sănătate mintală poate crește riscul de auto-vătămare
- Trauma: Stresul și traumele anterioare din timpul copilăriei pot crește riscul comportamentelor de auto-vătămare
- Consumul abuziv de droguri și alcool: Tăierea, arderea și alte forme de auto-vătămare pot apărea atunci când o persoană se află sub influența unei substanțe
Autolesionarea indică lipsa abilităților de a face față pentru a face față suferinței emoționale severe. Oamenii care se autolesionează se pot lupta pentru a-și înțelege și gestiona emoțiile. De asemenea, este posibil să nu aibă abilitățile necesare pentru a face față stresului și traumei în mod sănătos.
Deși auto-vătămarea, cum ar fi tăierea, este recunoscută ca o problemă comună în rândul adolescenților, nu se limitează la adolescenți. Oamenii de toate sexele, naționalitățile, grupurile socio-economice și vârstele se pot autolesiona.
În timp ce sinuciderea nu este intenția auto-vătămării, auto-vătămarea are o asociere puternică cu încercările de sinucidere. Într-un studiu realizat pe adolescenți, 46% care s-au angajat în auto-vătămări non-suicidare au încercat să se sinucidă înainte de vârsta de 21 de ani.
Diagnostic
Autolesionarea nu este o tulburare recunoscută, dar este un semn că o persoană are nevoie de ajutor pentru a face față. Un medic va începe prin a evalua dacă individul este sau nu suicid și pentru a trata leziunile fizice prezente.
Un medic sau terapeut va evalua apoi istoricul de sănătate al persoanei, inclusiv:
- Emoțiile asociate comportamentelor
- De cât timp are loc auto-vătămarea
- Gravitatea și tipurile de leziuni care au avut loc
Următorul pas este de a determina dacă individul are o afecțiune psihiatrică coexistentă și de a evalua dacă persoana este expusă riscului de sinucidere. Odată efectuate aceste evaluări, medicul poate face recomandări pentru tratament.
Tratamente
Medicamentele precum antidepresivele, stabilizatorii stării de spirit și anxioliticele pot atenua sentimentele de bază pe care pacientul încearcă să le facă față prin auto-vătămare.
Pe lângă tratarea oricăror afecțiuni psihiatrice coexistente, terapia cognitiv-comportamentală (TCC) poate fi un tratament eficient pentru auto-vătămarea non-suicidă. Acest tip de terapie abordează tiparele de gândire negative, precum și comportamentele dăunătoare în sine.
Un alt aspect important al tratamentului este învățarea unor mecanisme mai bune de coping pentru a înlocui comportamentele de auto-vătămare. Odată ce persoana este stabilă, ar trebui făcută o lucrare terapeutică pentru a face față problemelor care stau la baza suferinței lor.
Unii experți spun că spitalizarea sau oprirea forțată a autolesiunii nu este un tratament util. Poate face medicul și prietenii implicați și familia să se simtă mai confortabil, dar nu ajută nimic la problemele de bază.
Mai mult, persoana respectivă nu este în general nici psihotică, nici activă de sinucidere și va beneficia mai mult de lucrul cu un medic care este compătimitor pentru motivele pentru care se rănește. Dorința de a coopera și de a vă face bine este un factor major în recuperare.
Copiind
Dacă cineva pe care îl cunoașteți se angajează în tăiere sau în orice altă formă de auto-vătămare, există lucruri pe care le puteți face pentru a oferi sprijin și asistență.
- Oferiți sprijin fără judecată. Oamenii care se implică în auto-vătămare tind să fie autocritici și se luptă cu sentimente de lipsă de valoare. Arătați că vă pasă și sunteți îngrijorat și încurajați individul să contacteze un părinte, consilier sau medic. S-ar putea să nu înțelegeți comportamentul, dar este important să nu le respingeți emoțiile.
- Nu amenința. Dacă un copil sau un adolescent se implică în auto-vătămare, evitați să faceți acuzații sau amenințări. Discutați cu medicul pediatru al copilului dumneavoastră sau cu un profesionist din domeniul sănătății mintale despre ce măsuri ar trebui să faceți în continuare.
- Încurajați-i să caute ajutor. Oferiți-i pentru a-i ajuta să găsească un medic sau un profesionist în sănătate mintală.
Un cuvânt de la Verywell
Pe lângă riscul de răniri accidentale care pun viața în pericol, comportamentele de auto-vătămare, cum ar fi tăierea, prezintă și un risc de cicatrizare și infecție. Dacă vă auto-vătămați, oricât de minor sau de rar ar fi, trebuie să discutați cu medicul dumneavoastră. Astfel de acțiuni sunt semnul unei probleme mai mari care trebuie soluționată, deci cu cât primiți mai repede ajutor, cu atât rezultatul este mai bun.