În general, o fixare este o unitate obsesivă care poate sau nu să se acționeze asupra implicării unui obiect, concept sau persoană. Introdusă inițial de Sigmund Freud, o fixare este un focar persistent al energiilor de căutare a plăcerii idului într-un stadiu incipient al dezvoltării psihosexuale. Fixările orale, anale și falice apar atunci când o problemă sau un conflict într-un stadiu psihosexual rămâne nerezolvat, lăsând individul concentrat pe acest stadiu și incapabil să treacă pe următorul.
De exemplu, persoanele cu fixări orale pot avea probleme cu consumul de alcool, fumatul, mâncarea sau mușcătura unghiilor.
Cum se dezvoltă fixările
Potrivit psihanalistului Sigmund Freud, copiii se dezvoltă printr-o serie de etape psihosexuale în timpul cărora energiile libidinale ale idului se concentrează pe diferite zone ale corpului.
Id-ul și energiile libidinale
Id-ul, singurul aspect al minții despre care se crede că este prezent la naștere, operează pe principiul plăcerii la un nivel inconștient. Energiile libidinale, cunoscute și sub denumirea de libido, sunt considerate dorințe și dorințe biologice și sexuale care sunt puternic influențate de id. ID-ul conduce libidoul, căutând cele mai plăcute situații posibile.
În stadiul anal, de exemplu, un copil presupune un sentiment de satisfacție și realizare prin controlul mișcărilor vezicale și intestinale. Deci, ce legătură are asta cu dezvoltarea unei fixări?
Freud credea că dezvoltarea unei personalități adulte sănătoase este rezultatul finalizării cu succes a fiecărei etape psihosexuale. În fiecare moment al dezvoltării, copiii se confruntă cu un conflict care trebuie rezolvat pentru a trece cu succes la etapa următoare. Modul în care este rezolvat acest conflict joacă un rol în formarea personalității adulte.
Eșecul de a finaliza cu succes o etapă, a sugerat Freud, ar determina acea persoană să rămână în esență „blocată”. Cu alte cuvinte, ei ar deveni fixați în acel moment al dezvoltării. Freud credea, de asemenea, că ar putea rezulta fixări dacă un anumit stadiu ar lăsa o impresie dominantă asupra personalității individului.
Rezolvarea conflictelor psihosexuale necesită o cantitate considerabilă de energie a libidoului. Dacă o mare parte din această energie este consumată într-un anumit moment al dezvoltării, evenimentele din acea etapă pot lăsa în cele din urmă o impresie mai puternică asupra personalității individului respectiv.
Exemple de fixări
Există mai multe moduri în care cele trei fixări menționate mai sus se pot manifesta la indivizi diferiți.
Fixări orale
Stadiul oral tinde să apară între naștere și aproximativ 18 luni, timp în care nevoile orale (de hrănire) ale copilului sunt fie satisfăcute, supraestimulate, fie nesatisfăcute. De exemplu, Freud ar putea sugera că dacă un copil are probleme în timpul procesului de înțărcare, ar putea dezvolta o fixare orală.
Freud poate sugera, de asemenea, că mușcătura unghiilor, fumatul, mestecarea gingiei și consumul excesiv de alcool sunt semne ale unei fixări orale. Acest lucru ar indica faptul că individul nu a rezolvat conflictele primare în prima etapă de dezvoltare psihosexuală, etapa orală.
Fixări anale
A doua etapă a dezvoltării psihosexuale este cunoscută sub numele de etapa anală, deoarece se concentrează în primul rând pe controlul mișcărilor intestinale. Fixările în acest moment al dezvoltării pot duce la ceea ce Freud a numit personalități anal-retentive și anal-expulsive.
- Persoane anal-retentive: Este posibil ca acest grup să fi experimentat un antrenament excesiv de strict și aspru la olit în timp ce erau copii și poate deveni obsedat prea mult de ordinea și curățenia.
- Persoane anal-expulzătoare: Pe de altă parte, indivizii anal-expulzători ar fi putut experimenta un antrenament lax în oliță foarte lax, rezultând ca aceștia să fie foarte dezordonați și dezorganizați ca adulți.
În ambele cazuri, ambele tipuri de fixări rezultă din nerezolvarea corectă a conflictului critic care are loc în această etapă de dezvoltare.
Fixări falice
Stadiul falic de dezvoltare se concentrează în primul rând pe identificarea cu părintele de același sex. Freud a sugerat că fixările în acest moment ar putea duce la personalități adulte care sunt excesiv de zadarnice, expoziționiste și agresive sexual.
În această etapă, băieții pot dezvolta ceea ce Freud a numit un complex Oedip. Fetele pot dezvolta o problemă analogă cunoscută sub numele de complex Electra. Dacă nu sunt rezolvate, aceste complexe pot persista și pot continua să afecteze comportamentul până la vârsta adultă.
Tratamente pentru fixare
Deci, cum se rezolvă exact fixările? Conform teoriei psihanalitice a lui Freud, procesul de transfer joacă un rol important în tratarea unor astfel de fixări. În esență, o fixare veche este transferată la una nouă, permițând persoanei să se ocupe în mod conștient de problema.
Terapie
Scopul terapiei psihanalitice este de a utiliza procesul de transfer pentru a elibera energiile fixărilor. Terapeutul poate discuta cu clientul lor modele de reacții și atitudini pe care le observă proiectându-le inconștient asupra lor. Acest lucru le permite să-și ajute clientul să-și aducă sentimentele inconștiente din trecutul lor în conștientizarea conștientă.
Dacă nu sunteți unul pentru metodele psihanalitice, rețineți că cele mai eficiente rezultate terapeutice reflectă relația client / terapeut, nu teoria sau metodele pe care le folosește terapeutul. Dacă alegeți să vedeți un terapeut, asigurați-vă că vă simțiți confortabil în jurul lor și aveți încredere în ei. Alte metode terapeutice de luat în considerare:
- Terapie cognitiv comportamentală (CBT) poate fi utilizat pentru a aborda gândurile, emoțiile și tiparele de comportament pe care clientul ar dori să le schimbe.
- Desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor (EMDR) poate fi o opțiune utilă pentru persoanele care au experimentat experiențe traumatice anterioare.
- Psihoterapie asistată de cabaline (EAP) poate fi o opțiune excelentă pentru cei care preferă să lucreze terapeutic în aer liber decât într-un cadru de birou.
- Metode terapeutice centrate pe traume: Acestea pot include terapia comportamentală cognitivă axată pe traume și desensibilizarea și reprocesarea mișcării ochilor.
Rețineți că mulți terapeuți tind să folosească o abordare eclectică atunci când vine vorba de selectarea cadrului lor de tratament.
Auto-ajutor
În funcție de complexitatea problemei la care doriți să lucrați, există diverse tehnici pe care le puteți încerca singure. Acestea includ:
- Sănătate mintală: Această metodă poate fi utilizată pentru a vă ajuta să vă conectați cu corpul dvs., să dezvoltați o perspectivă mai profundă asupra propriului proces de gândire și, de asemenea, poate reduce stresul.
- Exercițiu: Exercițiul regulat poate ajuta la reducerea stresului general și poate fi folosit ca o modalitate de a înlocui obiceiurile pe care doriți să le schimbați, cum ar fi mușcătura unghiilor sau fumatul.
- Tehnici de relaxare: Diverse metode de relaxare, inclusiv relaxare musculară progresivă, vizualizare și exerciții de respirație, pot ajuta la reducerea stresului, ușurarea tensiunii și reorientarea energiei spre interior.
- Jurnalizare: Obișnuința jurnalului vă poate ajuta să reflectați asupra fixării dvs. specifice și să înțelegeți mai bine modul în care fixarea dvs. vă afectează gândurile, emoțiile și comportamentele.
- Afirmații: Recitarea afirmațiilor pozitive către dvs. sau scrierea lor vă poate ajuta să vă concentrați din nou energia asupra punctelor forte.
Când să-ți suni medicul
Simptomele asociate cu fixarea pot varia de la o persoană la alta. Dacă întâmpinați dificultăți în actele de viață de zi cu zi, observați o reducere a calității vieții, aveți gânduri tulburătoare și / sau vă implicați în comportamente dăunătoare, este important să vă adresați imediat medicului dumneavoastră.
Un cuvânt de la Verywell
Fixările au fost importante pentru teoriile freudiene și pentru multe teorii neo-freudiene. O problemă majoră este că, în timp ce teoreticienii timpurii au conectat fixările la evenimente specifice copilăriei, este dificil sau imposibil să se coreleze fixările adulților, cum ar fi mușcătura unghiilor, la un conflict declanșator specific în copilăria timpurie.
Dacă aveți un comportament problematic sau o fixare asupra unui anumit obiect sau obicei, există lucruri pe care le puteți face pentru a depăși astfel de tendințe. Terapiile comportamentale, cognitive și cognitiv-comportamentale, de exemplu, sunt adesea utilizate pentru a dezvolta modele de comportament și gândire mai noi, mai productive.