În timp ce oamenii pot folosi cuvintele „dependență” și „constrângere” în mod interschimbabil, nu sunt același lucru. Această utilizare abuzivă provoacă confuzie pentru toată lumea, în special pentru cei care se confruntă cu aceste afecțiuni, dar și pentru profesioniștii care încearcă să ajute oamenii să progreseze prin tratament.
Dependență vs. Compulsie
Dependența este un termen larg folosit pentru a descrie procesul prin care cineva devine dependent de o anumită substanță sau comportament. Această dependență devine atât de importantă încât vor persista în utilizarea substanței sau implicarea în comportament chiar și atunci când este dăunător pentru ei înșiși, familia lor și alte domenii importante ale vieții lor.
În schimb, constrângerea este un termen restrâns folosit pentru a descrie dorința intensă de a face ceva, care uneori poate duce la un comportament. Compulsiile joacă un rol în procesul de dependență. Pe măsură ce se dezvoltă o dependență, va implica un sentiment de constrângere să luați o substanță dependentă, cum ar fi alcoolul sau heroina, sau să efectuați un comportament de dependență, cum ar fi jocurile de noroc sau sexul.
Compulsiile sunt, de asemenea, un simptom al tulburării obsesiv-compulsive (TOC). Cineva cu TOC poate avea o constrângere să se angajeze într-un comportament cum ar fi spălarea mâinilor, legarea pantofilor sau verificarea aragazului ca modalitate de a încerca să atenueze anxietatea. Compulsiile în TOC sunt adesea direct legate de obsesii, care sunt gânduri repetate care generează suferință.
Plăcere vs. Ușurare
O distincție majoră între acești doi termeni constă în modul în care sunt percepuți. Persoanele cu TOC pot simți un sentiment de ușurare atunci când iau parte la un comportament compulsiv, dar nu simt plăcere; cineva cu o dependență, totuși, face experimentează plăcerea prin comportamentul lor.
Pentru cineva cu TOC, compulsiile se dezvoltă ca o modalitate de a atenua anxietatea sau teama pe care o provoacă obsesiile lor. Cineva cu o obsesie a contaminării, de exemplu, poate dezvolta compulsii care implică spălare și curățare excesivă. Compulsiile provoacă adesea suferință emoțională atunci când sunt efectuate, chiar dacă oferă o ușurare temporară.
În cazul dependenței, dorința de a folosi substanța sau de a se implica în comportament implică o așteptare că va fi plăcută. Această așteptare de plăcere este atât de puternică încât cineva cu o dependență își va continua comportamentul chiar și în ciuda consecințelor negative pe care le poate provoca, cum ar fi:
- Probleme financiare
- Probleme de sănătate și disconfort fizic
- Dezaprobare socială
- Consecințe juridice
- Scăderea stimei de sine
Pentru persoanele cu dependențe, vine adesea un moment în care nu se bucură cu adevărat de comportamentul de dependență și caută doar ușurare de la dorința de a se angaja în el. Acest lucru este agravat de experiența de retragere care se întâmplă adesea atunci când încetează să mai ia substanța sau să se angajeze în comportament. Deși acest lucru poate semăna cu modul în care cineva cu TOC se angajează în constrângeri deoarece plăcerea a dispărut, motivația inițială de a se angaja în comportament a fost să se simtă bine.
Negarea vs. Realitatea
O altă distincție majoră între dependență și compulsie are legătură cu conștientizarea și acceptarea realității.
Cineva cu TOC poate fi conștient de faptul că obsesiile lor nu sunt realiste sau că constrângerile lor sunt excesive sau ilogice. Se pot simți chiar deranjați de gândurile lor și de nevoia lor de a purta un comportament compulsiv, totuși o fac oricum pentru a-și ameliora suferința.
În schimb, persoanele cu dependențe sunt adesea detașate de logica din spatele acțiunilor lor și este posibil să nu recunoască consecințele negative pe care le provoacă dependența lor. Acest lucru este cunoscut sub numele de negare și este o componentă de bază a procesului de dependență. Poate fi dificil pentru cineva cu o dependență să-și dea seama că consumul sau comportamentul său provoacă probleme în viața sa, iar recunoașterea acestui fapt este un pas foarte important către recuperare.
Tratament
Dependența și TOC pot provoca perturbări majore în viața ta. Cu toate acestea, ambele condiții sunt tratabile și este important să solicitați ajutor profesional.
Tratamentul pentru TOC poate implica o combinație de medicamente și terapie. Medicamentele pot include antidepresive, cum ar fi inhibitori selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) și antidepresive triciclice (TCA), iar medicul dumneavoastră le poate spori cu un antipsihotic.
Terapia pentru TOC este, în general, o formă de terapie cognitiv-comportamentală (TCC), care implică învățarea să vă recunoască și să vă schimbe tiparele de gândire. Terapia cu expunere este adesea utilă pentru persoanele cu TOC, deoarece vă ajută să învățați cum să tolerați obiectele sau gândurile care induc anxietatea fără a efectua o constrângere.
Tratamentul pentru dependență poate varia în funcție de căutarea ajutorului pentru un comportament de dependență sau pentru abuzul de substanțe. Dacă dependența dvs. implică o substanță, medicul dumneavoastră vă poate prescrie medicamente pentru a vă ajuta să vă detoxificați în siguranță și să faceți față simptomelor de sevraj. Medicamentele pot fi implicate și în tratamentul dependențelor comportamentale.
Terapia este, de asemenea, o componentă importantă a tratamentului dependenței. Aceasta poate include consiliere individuală sau de grup, precum și o ședere într-o unitate de tratament rezidențială.
Dacă dumneavoastră sau o persoană dragă vă confruntați cu constrângeri sau dependență, contactați Linia telefonică națională de asistență pentru administrarea serviciilor de abuz de substanțe și sănătate mintală (SAMHSA) la 1-800-662-4357 pentru informații despre facilitățile de asistență și tratament din zona dvs.
Pentru mai multe resurse de sănătate mintală, consultați baza noastră de date națională de asistență.
