Kinemortofobia, sau frica de zombi, este surprinzător de frecventă. Zombii joacă un rol major în ficțiunea de groază de la romane la filme de la Hollywood și sunt un element de bază la majoritatea evenimentelor majore de Halloween. Termenul „apocalipsă zombi”, care se referă la o pandemie în care zombii preiau planeta, este un concept relativ nou. Temerile pentru zombi, însă, sunt mult mai vechi. Imaginea modernă a zombie-ului trage dintr-o multitudine de surse, inclusiv tradiția voodoo din Africa de Vest și idei mai generalizate ale strigoiilor.
Zombi și Voodoo
Cuvântul „zombi” este un derivat al „zombi”, el însuși o variantă creolă a lui Nzambi. Un zeu șarpe în unele forme de voodoo din Africa de Vest și Haiti, Nzambi apare într-o multitudine de forme de șarpe. Deși Nzambi este invocat în multe ritualuri voodoo, zombificarea este un ritual care are loc în afara practicii voodoo tradiționale. Este considerată o formă de magie neagră și este interpretată de un bokor sau de un vrăjitor, mai degrabă decât de un preot sau preoteasă voodoo. Se crede că unele triburi îndepărtate practică o ramură de voodoo în care zombii joacă un rol mai mare.
Conform tradiției, acești zombi sunt oameni normali care suferă un ritual bazat pe vrajă sau poțiune. Victima moare, doar pentru a fi reanimată ca o entitate fără minte sub controlul bokorului. În unele tradiții, sufletul victimei este reținut într-o sticlă păstrată de bokor, care poate fi vândută ca un farmec de noroc. În general, se crede că sufletul este în cele din urmă recuperat de Dumnezeu, moment în care victima va găsi pace.
Rapoartele despre acest tip de zombie continuă să apară astăzi, în special în rândul popoarelor haitiene îndepărtate. Unii cercetători cred că ritualul de zombificare implică de fapt neurotoxine puternice și medicamente psihoactive. Atunci când sunt utilizate în combinație, aceste medicamente ar putea induce paralizie urmată de o reacție psihotică care estompează efectul și memoria, făcând victima flexibilă și supusă controlului.
Această explicație conferă credință teoriei că este posibil, deși rar, ca zombificarea să fie „vindecată”. Există câteva povești despre o persoană zombificată care își vine în fire atunci când este înconjurată de oameni și obiecte care, în viață, dețineau o puternică legătură emoțională.
Strigoi în alte culturi
Cu mult înainte ca termenul de „zombi” să fie popularizat în anii 1920, numeroase culturi din întreaga lume aveau mituri și tradiții despre strigoi. Aceste creaturi includeau schelete, ghouluri, mumii și răzbunători. În multe tradiții, ei sunt servitori fără minte sub controlul unui necromant, dar în unele cazuri, sunt motivați să se întoarcă prin propriile emoții. Motivațiile obișnuite includ setea de răzbunare sau o puternică legătură emoțională cu o persoană sau situație. Este posibil ca aceste ființe mitice să fi servit ca sursă de inspirație pentru vampiri ulteriori, precum și pentru zombi.
Zombi în cultura populară
Deși nu este din punct de vedere tehnic un roman zombie, Mary Shelley Frankenstein, publicat în 1818, a avut o puternică influență asupra mitului modern al zombilor. Mai degrabă decât un cadavru fără minte reanimat de un vrăjitor, monstrul este construit dintr-o multitudine de părți ale corpului de către un om de știință care apoi îl respinge. Singur și temător, monstrul demonstrează emoțiile umane ale umilinței, furiei și răzbunării, precum și dragostea, bucuria și speranța.
Monstrul face propriile alegeri și își croiește propria cale prin viață. El caută o educație, citindu-și drumul prin clasici și încearcă cu disperare să găsească acceptare. Lipsit de îndrumare, el este predispus la furii ucigașe. În cele din urmă, el alege să-și pună capăt vieții mai degrabă decât să supună rasa umană înfățișării și stărilor sale de spirit.
Ideea unui zombie ca fiind crearea unui om de știință nebun, mai degrabă decât a unui vrăjitor s-a dovedit populară, numeroase romane urmând o cale similară. În anii 1930, conceptul de zombificare ca boală a luat avânt. În 1954, romanul Sunt o legendă (adaptat în 2007 ca un film cu același nume) a pregătit scena pentru apocalipsa zombie, transformând Los Angeles într-un oraș fantomă depășit de victime demonice ale unei ciume. Creaturile din Sunt o legendă bea sânge, făcându-i mai asemănători cu vampirii decât zombii moderni.
Astăzi, filmele de la Hollywood continuă să rafineze conceptul de bază al unui zombie. Unele filme le aruncă ca niște creaturi cu mișcare lentă conduse doar de instinctele primare, în timp ce altele le portretizează cu inteligență medie sau chiar peste medie. Unii zombi pot fi controlați, în timp ce alții nu.
Dar practic fiecare film modern de la Hollywood folosește concepte introduse în clasicul cu buget redus din 1968, Noaptea mortilor vii. Acest film l-a consacrat pe zombie modern ca fiind un fost om semi-inteligent care a căzut victima unui virus necunoscut. Virusul se răspândește în întreaga lume, ducând la distrugerea totală a societății.
Legende moderne ale zombilor
Termenul „apocalipsă zombi” a intrat în lexiconul popular, cu nenumărate cărți și site-uri web dedicate învățării oamenilor cum să supraviețuiască unei infestări cu zombi. Centrele pentru Controlul Bolilor (CDC) au ajuns chiar la acțiune, publicând un site web cu instrucțiuni despre cum să procedăm în caz de apocalipsă zombi ca o modalitate de a educa la pregătirea tuturor pericolelor.
Pentru mulți oameni, o apocalipsă zombi este o metaforă pentru destrămarea socială și economică a societății, deoarece popularitatea zombilor pare să crească în perioadele de conflict economic sau social.
Făcând față fobiei zombie
Pentru unii oameni, conceptul de zombi este literalmente terifiant. Orice fobie a unei creaturi mitice, cum ar fi zombi sau vampiri, poate fi dificil de recunoscut. Spre deosebire de agorafobie sau claustrofobie, mărturisirea unei fobii zombie este adesea întâmpinată de râs. Imaginile zombie sunt peste tot și poate fi aproape imposibil să eviți toate referințele la zombi. Dacă frica ta cauzează stres excesiv, solicită sfatul unui profesionist din domeniul sănătății mintale.
