Adaptarea este abilitatea de a se adapta la noi informații și experiențe. Învățarea se adaptează în esență mediului nostru în continuă schimbare. Prin adaptare, suntem capabili să adoptăm noi comportamente care ne permit să facem față schimbărilor.
Teoria dezvoltării cognitive a psihologului și epistemologului genetic elvețian Jean Piaget din secolul al XX-lea a subliniat patru etape prin care trec copiii. Aceste etape includ senzor-motor (0-2 ani), preoperator (2-7 ani), concret operațional (7-12 ani) și formal operațional (12 ani și peste) - oricum, vârsta pe care fiecare etapă a început ar putea-o varia.
Conform teoriei lui Piaget, adaptarea a fost unul dintre procesele importante care ghidează dezvoltarea cognitivă. Procesul de adaptare în sine poate avea loc în două moduri: prin asimilare și acomodare.
Schemele și învățarea lui Piaget
Schemele sunt structuri cognitive sau mentale care se formează pe baza experiențelor din trecut. Conceptul a fost inventat în 1932 de Frederic Bartlett, iar Piaget a încorporat termenul în teoria sa de dezvoltare cognitivă.
Oamenii folosesc aceste categorii mentale pentru informații pentru a ajuta la înțelegerea lumii din jurul lor. Schemele au influență în modelarea modului în care cineva preia informații noi și facilitează organizarea. Astfel, schemele pot juca un rol important în învățare.
Un exemplu al modului în care ar funcționa o schemă în viața reală ar fi un copil care vede un câine și învață ce este. Data viitoare când un copil vede un câine, își poate folosi schema existentă pentru a-l identifica.
Adaptarea este o schemă care descrie modul în care oamenii învață și înțeleg informații noi. Aici vom parcurge cele două moduri în care se poate produce acest lucru, conform teoriei lui Piaget, și modul în care acestea se raportează direct la schemă în detaliu.
Adaptarea prin asimilare
În asimilare, oamenii primesc informații din lumea exterioară și le convertesc pentru a se potrivi cu ideile și conceptele lor existente. Când întâlnești informații noi, uneori poate fi ușor asimilată într-o schemă existentă.
Gândiți-vă la asta ca la o bază de date mentală. Atunci când informațiile se încadrează într-o categorie existentă, acestea pot fi asimilate rapid și ușor în baza de date.
Cu toate acestea, acest proces nu funcționează întotdeauna perfect, mai ales în copilăria timpurie. Iată un exemplu clasic: imaginați-vă că un copil foarte mic vede pentru prima dată un câine. Dacă copilul știe deja ce este o pisică, dar nu un câine, ar putea presupune că este o pisică. La urma urmei, se potrivește schemei lor existente pentru pisici, deoarece ambele sunt mici, cu blană și au patru picioare.
Corectarea acestei greșeli are loc prin următorul proces de adaptare numit acomodare.
Adaptarea prin cazare
În caz, oamenii procesează informații noi schimbându-și reprezentările mentale pentru a se potrivi cu aceste informații noi. Atunci când oamenii întâlnesc informații care sunt complet noi sau care le provoacă ideile existente, trebuie adesea să formeze o nouă schemă pentru a se potrivi informațiilor sau pentru a-și modifica categoriile mentale existente.
Acest lucru este la fel ca încercarea de a adăuga informații la o bază de date computerizată doar pentru a constata că nu există o categorie preexistentă care să se potrivească datelor. Pentru a-l încorpora în baza de date, va trebui să creați un câmp nou sau să schimbați unul existent.
Nu este surprinzător faptul că procesul de acomodare tinde să fie mult mai dificil decât procesul de asimilare. Oamenii sunt adesea rezistenți la schimbarea schemelor lor, mai ales dacă implică schimbarea unei credințe profund deținute.
Copilul din exemplul anterior care inițial credea că un câine este o pisică ar putea începe să observe diferențele cheie între cele două animale. Una latră în timp ce cealaltă miaună. Unul îi place să se joace în timp ce celălalt vrea să doarmă toată ziua. După un timp, copilul va acomoda noile informații prin crearea unei noi scheme pentru câini, modificând în același timp schema existentă pentru pisici.
Adaptare în dezvoltarea cognitivă
Procesul de adaptare este o parte critică a dezvoltării cognitive. Conform teoriei lui Piaget, acest proces facilitează creșterea prin fiecare dintre cele patru etape de dezvoltare.
Schemele continuă să se schimbe în timp, pe măsură ce oamenii experimentează lucruri noi. Prin procesele adaptative de asimilare și acomodare, oamenii sunt capabili să preia informații noi, să formeze idei noi sau să le schimbe pe cele existente și să adopte noi comportamente care să le facă mai bine pregătite să se ocupe de lumea din jur.
Viața și contribuțiile lui Jean Piaget la psihologie
